Politically incorect

Cartea fostului ministru tehnocrat de interne, Politically incorect, are în componență o prefață care face referire la paranoia societății actuale. După cum spuneam într-un alt articol, societatea pare ca un cadavru static pe maginea unui drum de munte de care se lovește o mașină –nu prea scumpă- Cu toate că mașina are resorturile ei pentru a călători pe munte, aceasta este vrută a fi pusă în letargie de către animalul static. Să nu care cumva să credeți că acest animal este statul. Altfel ar fi însemnat că mașina este societatea, iar o revoluție ar fi iminentă. Adevărul celor spuse mai înainte constă în credința mea personală, aceea că societatea are nevoie de o revigurare puetrnică. Știm că suntem, dacă putem spune, oarecum sumisivi față de alte state, cu anumitele noastre complexe morale, culturale, istorice. Este necesară o pregătire interesantă pentru centenarul unirii. Nu neaparat din partea statului, dar mai ales din partea observatorilor și a cercetătorilor. De asemenea, poporul român suferă de acea lipsă de speranță pe care doar politicienii și oamenii de cultură o pot insufla.

De la afirmație până la teoria conspirației există un pas. Vasile Sebastian Dâncu, spune că există paranoia în societate corelând acest dat, oarecum, cu lipsa de asumare a responsabilității. Vadim Tudor, marele răposat a spus că CIA face experimente pe anumite categorii de români. Dacă cele două afirmații pot fi corelate, atunci putem afirma că fiecare om crede ce vrea, în măsura valorilor, principiilor și a sistemelor cognitive ale fiecăruia. Totuși, putem afirma că pentru unii, conceptul de putere poate fi utopic-nerealizabil, dar și un dat existențial care are menirea de a înspăimânta.

Întrebarea este, cum putem noi să ne asumăm responsabilitatea, dacă oamenilor le este frică de la vârful piramidei până la josul acesteia de politicieni, de oamenii de valoare?

Nu sunt neapărat un om al schimbării, probabil din cauza credinței mele că insăși schimbarea se petrece treptat, dar mai mult decât atât, revenind la acea lipsă de asumare a responsbilității, un leitmotiv al cărții, eu cred că, în societate, în rândul maselor, mai există incă complexe mari de inferioritate.

Nu voi lungi mult discursul cărții și nici nu-mi voi reitera părerile despre modalitatea prin care Victor Ponta a fost mistificat într-o manieră rezonabilă în urma unei posibile retrageri din politică a acestuia.

Cu toate acestea, cu riscul de a vă transmite că aș putea da spoiler următoarelor capitole, tot ce pot spune este faptul că sondajele sunt nesatisfăcătoare.

Gând

Dacă este adevărat că Dumnezeu a lăsat omului moștenire tot felul de ritualuri religioase (îmi cer scuze pentru limbajul desacralizat), atunci înseamnă că la începutul drumului meu de micuț neinițiat, I-am stârnit câteva zâmbete, probabil chiar râsete îndelungi.

Adrenalina Relațiilor Internaționale

N-am mai scris demult, cel puțin pe acest blog, așa încât doresc să scot câteva emoții la iveală legate de o anumită parte a existenței mele actuale, până a nu fi refulate pe undeva prin misteriosul sub/inconștient al psihicului. Cu certitudine mă voi referi în cele ce urmează la un univers, de multe ori paralel :), cel al educației.

Întotdeauna, în special în liceu, am fost un om alternativ în ceea ce privește aspectul educațional. Nu mă refer la faptul că ascultam random Pink Floyd-The Wall, sau că eram împotriva unui sistem învechit, ci mă refer la atitudinea pe care o aveam față de tot ansamblul educației pe atunci. În legătură cu ce se învăța la școlă, eram foarte neserios. Puneam un accent supraomenesc pe activitățile extrașcolare, în așa fel încât aproape că nu mai aveam timp de dormit (uneori), de școală și de învățat…ce să mai zic…(aproape niciodată). Dacă acest lucru se reflectă în modalitatea mea de a scrie, sorry for that!

Totuși, acest fapt concret petrecut în trecutul personal, îmi amintește de ziua în care m-am înscris la facultate. Aveam să fiu admis cu o notă destul de sub medie (asta reiese și din ce am scris mai sus), doar pentru un motiv destul de bine întemeiat al facultății, acela că întocmai acele activități sunt relevante pentru ceea ce urmează să studiez.

Câteodată, în treacăt, îmi pun întrebarea: Oare nu ar fi fost mai bine să tocesc băncile liceului, într-un mediu mai plictisitor decât ce transmit poeziile lui G. Bacovia și să iau o notă extraterestră la bac? Răspunsul e clar: Of course not! Dacă dădeam răspunsul în română, era și mai clar 🙂 .

Aievea e și faptul că nu-mi pare rău de nimic, nu am regrete, resentimente. Destinul m-a adus într-un punct țintit-punct lovit, unde eu mă regăsesc prin fiecare acțiune întreprinsă, mă cunosc mai bine, mă dezvolt și cel mai important, sunt fericit.

Europa în două sau mai multe viteze

Comisia Europeană, a publicat recent cinci căi de reformare a spațiului intracomunitar. Printre aceste propuneri se află și conceptul unei Europe în două sau mai multe viteze sau cercuri concentrice.

Privind dintr-un unghi istorico-politic, simplul fapt că în perioada aderării și post aderării (În urma devenirii României un stat aparținător al Uniunii de jure și de facto) țara noastră a adoptat o politică versatilă, ne-am poziționat pe o treaptă a mai multor viteze. Fostul prim ministru, Dacian Cioloș, crede că actuala lipsă de co-decizii între național-supranațional (România-UE) “va împinge țara noastră în brațele marelui urs.”

Cu toate acestea, statul român, prin vocea președintelui s-a pronunțat ferm la întâlnirea șefilor de stat din 12.03.2017 spunând că o Uniune cu două sau mai multe viteze este de neacceptat. Acest lucru se datorează faptului că statele occidentale se tem să piardă locuri de muncă în special în industria serviciilor, iar statele Europei de Est se tem “să fie lăsate în urmă.”. Klaus Iohannis spune de asemenea că un lucru neacceptabil este ca Europa să se dezvolte într-un mod haotic, creându-se discrepanțe economice și\sau politice între statele vestice și cele estice.

În final, doresc să transmit cititorului puțină subiectivitate, considerând că acest “joc cu sumă zero” este de nedorit într-o Europă unită care aderă la principii precum “comunitatea”, “solidaritate”. Am pierde mult dacă Uniunea trece prin etape în care statele membre vestice câștigă și cele estice pierd, sau de regulă cele estice câștigă și cele vestice pierd.

Istoria Europei (recenzie)

Cartea “Istoria Europei” îi descrie cititorului încă de la început sorgintele numelui de “Europa\Europe” care este atribuit bătrânului continent. Se pare că Europe a fost o prințesă răpită de un taur care îl întruchipa pe Zeus. Aceasta a ajuns în Creta, se căsători cu taurul, astfel devenind “mamă a mai multor copii”.

Conform istoricilor coordonatori ai acestei cărți, cea mai veche fosilă umana de pe continent datează aproximativ din anul -650000, iar focul a fost stăpânit în jurul anului -350000.

Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producție se găsesc în Balcani.

De-a lungul istoriei apar polisurile (cetățile) locuite de meșteșugari, agricultori, oameni de cultură, militari, etc. O cetate de acest gen, foarte importantă de altfel, este Sparta, condusă în mod despotic și având un regim aristocratic. Sfatul bătrânilor este o adunare cu rol administrativ având prerogative de conducere și fiind format din 28 de spartani cu o vârstă de peste 60 de ani. La polul opus se află Atena, o cetate democrată bazată pe isonomia sau voința tuturor. În timp apare Imperiul Roman, înființat conform legendei de Romulus și Remus, ultimul fiind ucis de primul, conducătorul fiind Romulus. Ia ființă Senatul, astfel încât Imperiul este condus în mod democratic, lăsând în urma acestuia un leagăn de civilizație demn de urmat pentru alte popoare (vezi dreptul roman de ex.). Societatea se confruntă cu multe crize politice, sociale (vezi persecutarea creștinilor până la impăratul Constantin), economice, dar și de stabilitate (vezi apariția popoarelor migratoare-vandalii-vizigoți și ostrogoți-care atacă Imperiul la N. De Dunăre).

Perioada post-antichității, cea a Evului Mediu este una creștină, având rădăcinile și bazele acestei ideologii spirituale îndeosebi în sec X, moment în care Germania se încreștinează sub autoritatea unor conducători autoritari aflați la cheremul Papilor. Această perioadă a întâlnit succesele ei economice, sociale, culturale dar a trecut și prin crize (intra-ecleziastice, vezi.  Problematica ereziilor arianistice și filioque) , economice, medicale (ciuma) și demografice.

Renașterea medievală este precis ancorată în marile descoperiri geografice. Cristofor Columb, crezând în mod eronat că Japonia și China sunt aproape de Europa, consideră că e posibil să ajungă la ele direct, navigând spre vest. Adevărul că nu a ajuns în Indiile din Asia iese repede la lumină, iar noul teritoriu va fi numit “America” de la numele unui navigator ce i-a succedat lui Columb, Amerigo Vespucci. Această renaștere cuprinde și o înflorire a artei dar și o aspră reformă religioasa prin ideile călugărului Martin Luther (1483-1546).

Europa secolelor XVII-XVIII este preponderent una a succesului științei, literaturii și filozofiei. Se remarcă descoperiri în domeniul matematicii, literatura evoluează și apare un nou curent intelectual bazat pe rațiune, care exclude religia și fanatismul, anume iluminismul. Cei mai de seamă iluminiști care au adus în discuție și ideea unei democrații veritabile sunt J.J Rousseau, Montesquieu, Voltaire. În opinia mea, aici poate fi încadrat și marele filozof Immanuel Kant.

Sec. XIX este caracterizat de creșteri demografice masive dar și de o economie fructuoasă bazată pe capitalismul liberal. Acum își fac apariția noile mașinării care dezvoltă industrial piața(locomotiva lui George Stephenson, mașina de cusut, bicicleta, telefonul, lampa electrică cu filament de cărbune a lui Edison). În același timp apar noi tipuri de muncitori, cum ar fi arhitecții.

Conceptul de Europa dominatoare apare in sec. XX, moment in care se desfășoară cele două războaie mondiale (1914-1918), (1939-1945). În urma crizei economice își fac apariția partidele totalitare, chiar dacă motivul în sine nu este reprezentat de recesiune. Hitler câștigă din ce în ce mai mult teren în Germania, acumulând de la aprox 3%  la aprox. 50% din voturi  în Parlament, fiind numit mai apoi cancelar al republicii. Astfel se instaurează cea mai dură dictatură, un sistem monstruos ce promova lupta rasială și manipularea maselor prin orice mijloace.

În urma celui de-al doilea război mondial, Europa-în special cea de Vest, este consolidată și reclădită de celebrul plan Marshall, urmând ca mai apoi, o Europă unită sau federalistă să devină un adevărat leitmotiv pentru conducătorii vremii. Pe motive de ordin economic se creează Comunitatea Europeană a cărbunelui și a Oțelului în 1951 susținută de cei 6 (Franța, Italia, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg) și Comunitatea Economică Europeană sau Piața comună în 1957.

Fii tu însuți !

Mă bucur că am ocazia și oportunitatea de a vorbi despre acel curaj pe care fiecare dintre noi ar fi preferabil să îl avem, și anume acela de a fi noi înșine. Îl numesc curaj deoarece într-o lume post-modernistă, o lume a tehnologiei, informației și a globalizării să fii tu însuți reprezintă pentru mulți o mare dificultate, poate chiar pentru unii, o imposibilitate.

De ce se întâmplă oare tot acest lucru? Păi, în primul rând pentru că dorim cu multă ardoare să plăcem aproapelui nostru. Acest lucru ne dezavantajează deoarece niciodată n-o să putem fi pe placul tuturor, din nefericire. Așadar marea nebunie constă în a te lua după etichetele puse de ceilalți vis a vis de propria noastră persoană, fie ele bune sau rele.

Al doilea motiv, foarte bine întemeiat, zic eu, ar fi acela de a da randament pozitiv de fiecare dată. Fie că e vorba de școală, familie, prieteni sau locul de muncă, oamenii din epoca modernă aleg să fie cât mai perfecționiști în ceea ce privește elementele recent enumerate. Așadar, datorită faptului că nu întotdeauna putem funcționa la capacitate maximă și că nu întotdeauna avem meritul de a avea dreptate, unii se supără și clachează.

Ar fi de preferabil să evităm aceste clișee, să renunțăm la prejudecăți și să fim noi înșine.

Mila – o virtute?

Habar nu am ce mi-a venit să scriu tocmai despre acest subiect, dar o fac totuși bazându-mă pe raționamentul că cititorul postării mă va înțelege și că există o posibilitate ca afirmațiile mele să aducă puțină lumină vizavi de acest subiect.

Ca să vorbim despre milă trebuie să pornim de la premisa faptului că aceasta este clasificată în totalitatea stărilor afective ca fiind o stare afectivă complexă. Nu este nici primară (bazală), dar nici superioară. Având această discernere, din start mila nu poate fi catalogată ca fiind o virtute deoarece nu este un sentiment superior. În opinia mea, numai acele sentimente superior-intelectuale precum dragostea, curajul, onoarea pot fi considerate adevărate virtuți.

Biblia vorbește deasemenea despre milă. Într-un pasaj biblic se pune întrebarea: “Cine a făcut milă cu săracul? Cel căruia i-a fost milă sau cel care a făcut (efectiv) milă cu el?” Din acestea discernem în egală măsură faptul că nu mila în sine (trăirea afectivă) este o virtute, ci atitudinea nobilă și curajoasă a omului de a face un act de caritate bazat pe rațiune și inteligență.

Închei prin a vă aduce la cunoștință părerea marilor filosofi și iluminați, unul dintre aceștia fiind Nietzsche, care au afirmat la rândul lor că mila este un sentiment pentru oamenii slabi ce sunt înclinați spre iraționalitate.

Elogiu identității

Se iau patru sisteme divine
toate.
Se trec prin filtrul rațiunii
Și prin toate procesele subiectiv-active
ale conștiinței
În final transced în metafizic
formând chintesența.

Dar până aici sunt mii de-ntrebări
Ce sparg țesutul nervos
Precum ciocanul – un geam.

Nu vreau să văd, nici să simt nu mai vreau
Precum Arghezi și Toma necredincioși stagnau
În vârtejul înalt al rațiunii precum gnosticii și Kant.
Vreau doar o prezență sublimă în fapte și-n gând
Vreau totuși o identitate din când în când
Și puțină iubire pentru scumpul nost’ pământ.

Marea…

Marea…martoră cinstită a declarațiilor duioase
A plimbărilor lungi în miez de seară,
a sărutărilor pătimașe ce își oferă,
unii altora poate pentru prima oară

Marea… liniștită zbuciumată cu valuri îmbietoare,
ce spală nisipul scris de atâtea ori,
cu “te iubesc-uri” și nume “unele banale”
așezate cu dor pătimitor

Marea…lângă care unii vor sa doarmă,
un somn frumos la care toți ajung,
poeții-n imne mult te-aclamă,
și versurile lor rămân peste mormânt.

Rusu Bogdan

 

Îți mulțumesc

Postarea de astăzi aduce cu sine o confesiune privită cât mai obiectiv posibil referitor la o mare varietate de persoane din viața mea (bune, sau deopotrivă, rele) care prin exemplu lor pozitiv sau negativ m-au influențat și cărora vreau să le spun un sincer “Îți mulțumesc!”  pentru contribuția adusă la dezvoltarea mea personală. Pentru cei care nu au contribuit deloc la aceasta, pentru cei mediocri, conformiști și nedoritori de a-și depăși propria condiție, pentru cei care te trag în jos mai mult decât te ridică le spun un dulce-amar “La revedere!”

Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat naștere și m-ai crescut așa cum ai știut mai bine. Ai dat totul din tine și ai funcționat la capacitate maximă pentru a mă învăța  distingerea răului de bine. De la tine și prin intermediul tău am învățat să vorbesc, să merg. Ai fost mereu aproape de mine și asta e tot ce contează. Sper că nu te voi dezamăgi.

Îți mulțumesc distinsă doamnă învățătoare pentru ca m-ați învățat să scriu, sa fac primele compuneri, să îmi manifest emoțiile și ideile.

Îți mulțumesc ție, celui mai apropiat dintre prieteni pentru că prin intermediul tău mi-am însușit o mare parte din aspectele morale și ai fost alături de mine exact în momentul potrivit.

Îți mulțumesc ție, celui cu care râdeam în fiecare pauză

Îți mulțumesc ție, cel care cu o gândire critică dezastros de “găunoasă” ai reușit să mă înveți că în lumea asta mare există și caractere execrabile și distrugătoare precum al tău. Să nu mai vorbim de ipocrizie – ea este la ea acasă – Cu ajutorul tău am ajuns la concluzia că este o eroare lamentabilă dacă te avânți în vârtejul nefondat (uneori) de încredere în alți oameni.

Mulțumesc fostelor mele prietene care m-au făcut să conștientizez că frica de necunoscut este nefondată, dimpotrivă viitorul fiind singurul care te intrigă. Vă mulțumesc pentru că suferința pricinuită de unele despărțiri m-a întărit și m-a maturzat.

Îți mulțumesc ție, dragă prietenă, pentru că îmi permit să te numesc așa, pentru că ești unul dintre cei mai mari contribuitori la formarea celor mai benefice și “sănătoase” sisteme de convingeri. Am învățat de la tine să iubesc mai mult și să fiu tolerant cu cei din jurul meu.

Îți mulțumesc ție, celui care – sunt convins – ai de cele mai multe ori complexe de inferioritate cauzate de cunoștințele celorlalți. Datorită ție am învățat că ar trebui să fiu mai deschis spre idei noi, idealuri și țeluri noi. Bineînțeles, prin exemplul tău cvasi-pozitiv.

Îți mulțumesc ție, celei care se distrează cu mine zilnic, îmi atrage atenția că trebuie să pun burta pe carte 🙂

To be continuated…

Vă mulțumesc tuturor!