Europarlamentarele si scena politică românească-scurte observații

Este lesne de înțeles de ce euroscepticii, formațiuni politice antisemite, neonaziste precum UKIP, JOBBIK, etc ocupă locuri importante în clasamentele ultimelor alegeri pentru Parlamentul European. Oamenii s-au săturat de o politică bazată numai pe interese meschine și incapacitate de comunicare.

Același lucru se întâmplă și la noi în țară. După o guvernare curajoasă ce a implicat anumite măsuri drastice de redresare a economiei, ce nu au convenit populației, puterea a ajuns în mâinile stângii (USL). Spun asta, pentru că în opinia mea PNL-ul, încă din 2007 nu și-a respectat doctrina politică și nu a încurajat vehement măsurile de dreapta.

Totuși avem un status quo care ne arată că stânga ocupă locul 1 la alegerile europarlamentare. De ce? Pentru că s-au alocat ajutoare sociale cu 50% mai mult și pentru că prin aceste măsuri populiste, populația din mediul rural a fost hipnotizată de culoarea roșu, nu pentru că s-ar fi construit autostrăzi. Pentru că au dus o campanie electorală anti-Băsescu, în condițiile în care acest personaj nu mai poate reprezenta nici un pericol pe scena politică, iar nu pentru că ar fi existat anumite teme de dezbateri constructive. Pentru că s-a criticat și manipulat prin intermediul mass-mediei roșii a d-lui Felix, iar nu pentru că ceva concret s-a propus. Pentru că, pentru că…

Creșterea masivă a stângii reprezintă un real pericol. Acum sunt cu toții oi și mielușei dar lupul din spatele acestor măști așteaptă lozul cel mare, prezidențialele. Să ne ferească bunul Dumnezeu de un președinte zis Ponta. România ar sălta de atâția baroni locali. Am ajunge la aceleași moravuri de pe vremea lui Iliescu. Acum Ponta-Viorel vrea din nou să se unească cu PNL-ul. Ar fi cel mai josnic act politic dacă s-ar înfăptui. Ar fi ceva gen..păi învestim împreună, facem campanie împreună împotriva lui Băsescu (vezi referendumul de demitere), promitem populației că mergem pe același drum până în 2020, guvernăm cum putem împreună, dar totuși ne răzgândim când vine vorba de alegerile eurparlamentare… și BOMBĂ! – acuma ne trebuie iară împreună. Josnic!!! Penibil de-a dreptul… Ce să mai spun și de faptul că în cazul în care s-ar întâmpla o a doua unire, PNL-ul ar dispărea definitiv de pe scena politică în viziunea lui CT Popescu, ceea ce mi se pare a fi destul de plauzibil. He-he-he aș vrea eu :))

Sper să nu se înâmple așa ceva și mai sper ceva. Sper ca aceste alegeri să ne dea tuturor de gândit la care ar fi implicațiile negative majore a unei posibile viitoare conduceri a statului de către partea stângă a politicii. Sper să existe în viitorul apropiat o dreaptă matură care știe să negocieze, să se unifice și să lupte cu toate forțele împotriva stângii.alegeri_europarlamentare_32571900

Invidia ca si fenomen social

Invidia, precum ura, mânia, și multe alte sentimente negative, ascunde în spatele ei suferință. Această suferință, urmată de invidie, are valențe psihologice ale complexului de inferioritate vis a vis de persoana invidiată. În plan social, aceasta se manifestă sub diferitele ei forme comportamentale (diferite de la o persoană la alta), în momentul în care, din prea mult orgoliu (orgoliul, nereprezentând stimă de sine sau încredere în forțele proprii), nu putem accepta ca celălalt să fie mai bun decât noi, că este în avantaj, și ne este greu să suportăm să fim depășiți de alții. În cele mai multe contexte, aceasta se manifestă comportamental, față de persoanele cele mai apropiate, pentru că ele sunt “competitorii noștri acerbi” față de care ne putem simți inferiori, vulnerabili sau neputincioși.

Pe lângă faptul că stârnirea invidiei celorlalți (în urma unor percepții greșite ale comportamentelor noastre, de cele mai multe ori) ar trebui să ne pluseze și mai mult stima de sine, trebuie înțeles încă de la început că cel mai folositor lucru pe care-l putem face, este să îi tratăm cu egalitate, afecțiune și înțelegere. Iar dacă noi înșine suntem cei care îi invidiem pe ceilalți, este de preferat să ne descifrăm codurile charismei și să îi lăudăm\apreciem iar nu în ultimul rând să le acceptăm criticile constructive.

În contextul acestei postări, doresc să adaug o mică povestire, care relevă și mai mult necesitatea tratării acestor persoane cu căldură sufletească, înțelegere a adevăratelor lor sentimente ce se află în spatele comportamentelor și cu egalitate: „Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie și începu să scrâșnească din dinți și să mârâie.  Firește și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și în alta pentru a se apăra de atacatori, după care, latrând cu furie, se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare și plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel și astfel întâlnirealor ar fi fost o sărbătoare.”

catelush