Este Dostoievski al cincilea Evanghelist?

Dostoievski este unul dintre titanii literaturii universale fiind în egală măsură și un psiholog excepțional. Descrie cu lux de amănunte fiecare cusur al firii omenești la cel mai profund nivel existențial. Pătrunde în tainele sufletului omenesc și al metafizicii prin cea mai riguroasă analiză. Unul dintre cele mai apetisante aspecte ale scrierilor sale este faptul că aduce în prim plan al scrierilor sale doar acele personaje care ies din tiparul obișnuit al societății, acele personaje care nu se încadrează în conduita socială normală. Acei oameni “ieșiți din comun”.

“Crimă și pedeapsă” este un roman realist-psihologic care scoate în evidență starea precară a oamenilor Petersburgului din perioada contemporană autorului și consecințele acesteia asupra relațiilor intra/interumane. Se aduce în prim-plan  protagonistul acțiunii pe nume Raskolnikov care, aparent, din cauza sărăciei omoară două bătrâne pentru a obține banii necesari pentru reînceperea studiilor la universitatea de drept. Însă, spre sfârșitul romanului vom afla că nu acesta era adevăratul motiv al crimei, ci unul de ordin ocult, acesta imaginându-și că ar putea fi un al doilea Napoleon, care ar ajuta societatea prin eliminarea unor bătrâne „la nimic folositoare”.  Mai mult decât atât, aflăm de la Dostoievski, prin gura anchetatorului crimei, că autorul acesteia nu se simte deloc vinovat și că face parte din categoria acelor criminali care dupa ce săvârșesc crima sunt capabili să umble pe străzi fluierând ca niște îngerași crezând că nu au înfăptuit nici un lucru grav. Ei bine, aceasta, în limbaj modern, se traduce prin sociopatie. Raskolnikov are intr-adevăr toate caracteristicile unui sociopat: mândria faptului că a produs crima, incapacitate de iubire față de semeni, coeficient de inteligență peste medie (a săvârșit o crimă perfectă), rănirea orgoliului propriu în cazul în care anchetatorii râd de presupusul actor al crimei, spunând că n-a fost în stare nici măcar sa fure cele 1.500 de ruble din apartament.

Cartea merge un pic mai departe și aduce în discuție personaje de tip narcisist caracterizate prin sentimente de semeție și vanitate dar și un carcater manipulator care profită de oamenii din jurul lor pentru a-și atinge scopurile de obținere a puterii . Un exemplu în acest sens poate fi logodnicul surorii lui Raskolnikov, un vestit avocat care se muta la Petersburg și dorește să se însoare numai de ochii lumii. În acea perioadă dacă aveai întemeiată o familie erai văzut de societate cu alți ochi. Acesta este motivul pentru care Lujin dorește să-și întemeieze această căsnicie. Nu-i reușește datorită faptului că împroașcă cu reproșuri în logodnica sa iar aceasta, chiar ea fiind într-o situație puțin mai delicată din punct de vedere financiar, totuși îi refuză cererea în căsătorie.

Da! Dostoievski este al cincilea Evanghelist, el statornicindu-se în literatură printr-o originalitate remarcabilă ce constă în conferirea scrierilor un caracter moralizator făcând uz de o gândire critică subtilă cu ajutorul căreia își construiește maiestuos personajele, pedepsindu-le în egală măsură (dacă este nevoie)  precum Dreptul Împărat al Judecății de Apoi.Dostoevsky_1872

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s