Omul “citit” este un schimb valoros de cunoștințe

Probabil că unii dintre voi mă criticați aspru pentru definiția pe care o atribui omului, în general omului “citit”. Ar fi o definiție mult mai potrivită pentru funcția psihică a limbajului. Sunt de acord. Dar dacă încerci să judeci lucrurile cu luare de seamă, într-adevăr omul cu multe cărți la activ poate fi considerat o mașinărie de cunoștințe. Acest concept al cunoașterii ce intră în categoria celor mai profunde controverse filosofice (vezi Lucian Blaga – “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”) este atribuit nu doar gânditorilor, gnosticilor sau filosofilor ci mai cu seamă oamenilor care au avut parte încă din cea mai timpurie perioadă a vieții lor de lectură.

Nu cred că există o importanță semnificativă a tipului de lectură, deși perioada preadolescentă este corelată și într-o permanentă strânsă legătură cu lumea basmului, o lume prin ochii căreia individul, dar mai cu seamă persoana (individul în accepțiunea sa psihologică cu viață psihică constituită, conștientă și superioară) descoperă o permanentă luptă între Bine și Rău, având ca finalitate victoria Binelui; își dezvoltă creativitatea și face conexiuni între imaginar și real, lucruri chintesențiale pentru viitoarea sa viață de adult. Atribuie procedee imaginative precum aglutinări, schematizări, omisiuni, diviziuni, rearanjări, multiplicări cu viața de zi cu zi, devenind astfel mult mai ingenios, creativ, intuitiv.

Separat de lumea imaginară a basmului există în egală măsură o lume -poate la fel de profundă- și anume lumea beletristicii. Trecând prin literatura clasică în genere, omul dobândește prin prisma propriei sale conștiințe corelată cu conștiința personajului-narator (în cazul romanelor subiective) sau cu cea a protagoniștilor (în cazul romanelor obiective) o schimbare perceptivă asupra stimulilor interni dar mai cu seama externi. Aceste experiențe ale altor personalități semnificative sunt corelate la nivel cognitiv cu propriele tale experiențe de viață, ele reușind să reliefeze anumete convingeri, sau deopotrivă să le slăbească; ajutând în egală măsură la schimbarea subiectiv-activă a concepției despre lume și viață.

Da! Cititul este o formă manifestată senzorial-cognitiv de evadare dintr-o societate uneori mult prea mediocră, cititorul devenind astfel o persoană în rol, “un schimb valoros de cunoștințe”

1111

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s