Elogiu identității

Se iau patru sisteme divine
toate.
Se trec prin filtrul rațiunii
Și prin toate procesele subiectiv-active
ale conștiinței
În final transced în metafizic
formând chintesența.

Dar până aici sunt mii de-ntrebări
Ce sparg țesutul nervos
Precum ciocanul – un geam.

Nu vreau să văd, nici să simt nu mai vreau
Precum Arghezi și Toma necredincioși stagnau
În vârtejul înalt al rațiunii precum gnosticii și Kant.
Vreau doar o prezență sublimă în fapte și-n gând
Vreau totuși o identitate din când în când
Și puțină iubire pentru scumpul nost’ pământ.

Marea…

Marea…martoră cinstită a declarațiilor duioase
A plimbărilor lungi în miez de seară,
a sărutărilor pătimașe ce își oferă,
unii altora poate pentru prima oară

Marea… liniștită zbuciumată cu valuri îmbietoare,
ce spală nisipul scris de atâtea ori,
cu “te iubesc-uri” și nume “unele banale”
așezate cu dor pătimitor

Marea…lângă care unii vor sa doarmă,
un somn frumos la care toți ajung,
poeții-n imne mult te-aclamă,
și versurile lor rămân peste mormânt.

Rusu Bogdan

 

Îți mulțumesc

Postarea de astăzi aduce cu sine o confesiune privită cât mai obiectiv posibil referitor la o mare varietate de persoane din viața mea (bune, sau deopotrivă, rele) care prin exemplu lor pozitiv sau negativ m-au influențat și cărora vreau să le spun un sincer “Îți mulțumesc!”  pentru contribuția adusă la dezvoltarea mea personală. Pentru cei care nu au contribuit deloc la aceasta, pentru cei mediocri, conformiști și nedoritori de a-și depăși propria condiție, pentru cei care te trag în jos mai mult decât te ridică le spun un dulce-amar “La revedere!”

Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat naștere și m-ai crescut așa cum ai știut mai bine. Ai dat totul din tine și ai funcționat la capacitate maximă pentru a mă învăța  distingerea răului de bine. De la tine și prin intermediul tău am învățat să vorbesc, să merg. Ai fost mereu aproape de mine și asta e tot ce contează. Sper că nu te voi dezamăgi.

Îți mulțumesc distinsă doamnă învățătoare pentru ca m-ați învățat să scriu, sa fac primele compuneri, să îmi manifest emoțiile și ideile.

Îți mulțumesc ție, celui mai apropiat dintre prieteni pentru că prin intermediul tău mi-am însușit o mare parte din aspectele morale și ai fost alături de mine exact în momentul potrivit.

Îți mulțumesc ție, celui cu care râdeam în fiecare pauză

Îți mulțumesc ție, cel care cu o gândire critică dezastros de “găunoasă” ai reușit să mă înveți că în lumea asta mare există și caractere execrabile și distrugătoare precum al tău. Să nu mai vorbim de ipocrizie – ea este la ea acasă – Cu ajutorul tău am ajuns la concluzia că este o eroare lamentabilă dacă te avânți în vârtejul nefondat (uneori) de încredere în alți oameni.

Mulțumesc fostelor mele prietene care m-au făcut să conștientizez că frica de necunoscut este nefondată, dimpotrivă viitorul fiind singurul care te intrigă. Vă mulțumesc pentru că suferința pricinuită de unele despărțiri m-a întărit și m-a maturzat.

Îți mulțumesc ție, dragă prietenă, pentru că îmi permit să te numesc așa, pentru că ești unul dintre cei mai mari contribuitori la formarea celor mai benefice și “sănătoase” sisteme de convingeri. Am învățat de la tine să iubesc mai mult și să fiu tolerant cu cei din jurul meu.

Îți mulțumesc ție, celui care – sunt convins – ai de cele mai multe ori complexe de inferioritate cauzate de cunoștințele celorlalți. Datorită ție am învățat că ar trebui să fiu mai deschis spre idei noi, idealuri și țeluri noi. Bineînțeles, prin exemplul tău cvasi-pozitiv.

Îți mulțumesc ție, celei care se distrează cu mine zilnic, îmi atrage atenția că trebuie să pun burta pe carte 🙂

To be continuated…

Vă mulțumesc tuturor!

 

 

Ce reprezintă “Doamna Bovary” pentru mine

De curând am terminat de citit Doamna Bovary. O nouă lectură a reprezentat o și mai puternică impregnare în sistemul meu de valori și convingeri a ideii de feminitate. Recunosc, sunt un misogin inegalabil, dar experiențele personale și cărțile cu iz adulterin citite îmi dau tot dreptul să fiu așa. Ah! Era să uit – nu toate femeile sunt la fel – unele chiar merită cele mai sincere și nobile aprecieri din partea sexului masculin.

După cum ați intuit, Doamna Bovary este o operă ce scoate în evidență consecințele nefaste ale adulterului în condițiile unei societăți în plină ascensiune, ca doar vorbim de secolul luminilor.

Să trecem la treabă. Emma Bovary, protagonista noastră trăiește aparent o viață fericită alături de soțul său, Charles, medic de profesie. Lucrurile se schimbă treptat în momentul în care cei doi soți se mută din satul în care trăiau din cauza unei epidemii regionale. Emma găsește că soțul său este cel mai plictisitor, mediocru și imbecil om de pe întreaga planetă. Își caracterizează propriul copil ca fiind “urât” și își detestă propria existență părându-i rău că nu a avut norocul de a trăi o adevărată idilă cu un bărbat cu statut social precum eroii cărților citite de ea în copilărie.

Așadar, se arată disponibilă vis a vis de avansurile unui bărbat, care mai târziu îi va deveni amant. Se iubesc și sunt devastați de sentimente exaltate și o senzualitate ce depășește cu siguranță granițele imaginației Annei Karenina lui Lev Tolstoi. Relația se sfârșește brusc printr-o scrisoare trimisă de amant Emmei prin care era anunțată că va părăsi localitatea. Se îmbolnăvește și devine mai credincioasă după despărțire. Ca și cum, caracterul ce ține de aspectele morale, se mai poate schimba la vârsta ei.

Am avut dreptate când am spus că moralitatea unui om nu poate fi imbunătățită la o anumită vârstă. După puțin timp, Emma cedeaza din nou la avansurile unui student la drept pe nume Leon, care și acesta, la rândul lui, îi va deveni amant.

Punctul culminant al cărții îl reprezină faptul că Emma Bovary, din cauza datoriilor, se otrăvește și moare. Se pare că și de această dată, autorul reușește să își pedepsească personajul conferind scriiturii un pronunțat caracter moralizator.

Emma Bovary, intitulată în mod ironic în titlu cu sintagma de doamnă reprezintă pentru mine personajul de cea mai joasă speță ce merită urât din tot sufletul, întrecând prin lipsa de caracter și atitudinile compromițătoare personaje din întreaga literatură universală.

MADAME BOVARY (1949)