Istoria Europei (recenzie)

Cartea “Istoria Europei” îi descrie cititorului încă de la început sorgintele numelui de “Europa\Europe” care este atribuit bătrânului continent. Se pare că Europe a fost o prințesă răpită de un taur care îl întruchipa pe Zeus. Aceasta a ajuns în Creta, se căsători cu taurul, astfel devenind “mamă a mai multor copii”.

Conform istoricilor coordonatori ai acestei cărți, cea mai veche fosilă umana de pe continent datează aproximativ din anul -650000, iar focul a fost stăpânit în jurul anului -350000.

Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producție se găsesc în Balcani.

De-a lungul istoriei apar polisurile (cetățile) locuite de meșteșugari, agricultori, oameni de cultură, militari, etc. O cetate de acest gen, foarte importantă de altfel, este Sparta, condusă în mod despotic și având un regim aristocratic. Sfatul bătrânilor este o adunare cu rol administrativ având prerogative de conducere și fiind format din 28 de spartani cu o vârstă de peste 60 de ani. La polul opus se află Atena, o cetate democrată bazată pe isonomia sau voința tuturor. În timp apare Imperiul Roman, înființat conform legendei de Romulus și Remus, ultimul fiind ucis de primul, conducătorul fiind Romulus. Ia ființă Senatul, astfel încât Imperiul este condus în mod democratic, lăsând în urma acestuia un leagăn de civilizație demn de urmat pentru alte popoare (vezi dreptul roman de ex.). Societatea se confruntă cu multe crize politice, sociale (vezi persecutarea creștinilor până la impăratul Constantin), economice, dar și de stabilitate (vezi apariția popoarelor migratoare-vandalii-vizigoți și ostrogoți-care atacă Imperiul la N. De Dunăre).

Perioada post-antichității, cea a Evului Mediu este una creștină, având rădăcinile și bazele acestei ideologii spirituale îndeosebi în sec X, moment în care Germania se încreștinează sub autoritatea unor conducători autoritari aflați la cheremul Papilor. Această perioadă a întâlnit succesele ei economice, sociale, culturale dar a trecut și prin crize (intra-ecleziastice, vezi.  Problematica ereziilor arianistice și filioque) , economice, medicale (ciuma) și demografice.

Renașterea medievală este precis ancorată în marile descoperiri geografice. Cristofor Columb, crezând în mod eronat că Japonia și China sunt aproape de Europa, consideră că e posibil să ajungă la ele direct, navigând spre vest. Adevărul că nu a ajuns în Indiile din Asia iese repede la lumină, iar noul teritoriu va fi numit “America” de la numele unui navigator ce i-a succedat lui Columb, Amerigo Vespucci. Această renaștere cuprinde și o înflorire a artei dar și o aspră reformă religioasa prin ideile călugărului Martin Luther (1483-1546).

Europa secolelor XVII-XVIII este preponderent una a succesului științei, literaturii și filozofiei. Se remarcă descoperiri în domeniul matematicii, literatura evoluează și apare un nou curent intelectual bazat pe rațiune, care exclude religia și fanatismul, anume iluminismul. Cei mai de seamă iluminiști care au adus în discuție și ideea unei democrații veritabile sunt J.J Rousseau, Montesquieu, Voltaire. În opinia mea, aici poate fi încadrat și marele filozof Immanuel Kant.

Sec. XIX este caracterizat de creșteri demografice masive dar și de o economie fructuoasă bazată pe capitalismul liberal. Acum își fac apariția noile mașinării care dezvoltă industrial piața(locomotiva lui George Stephenson, mașina de cusut, bicicleta, telefonul, lampa electrică cu filament de cărbune a lui Edison). În același timp apar noi tipuri de muncitori, cum ar fi arhitecții.

Conceptul de Europa dominatoare apare in sec. XX, moment in care se desfășoară cele două războaie mondiale (1914-1918), (1939-1945). În urma crizei economice își fac apariția partidele totalitare, chiar dacă motivul în sine nu este reprezentat de recesiune. Hitler câștigă din ce în ce mai mult teren în Germania, acumulând de la aprox 3%  la aprox. 50% din voturi  în Parlament, fiind numit mai apoi cancelar al republicii. Astfel se instaurează cea mai dură dictatură, un sistem monstruos ce promova lupta rasială și manipularea maselor prin orice mijloace.

În urma celui de-al doilea război mondial, Europa-în special cea de Vest, este consolidată și reclădită de celebrul plan Marshall, urmând ca mai apoi, o Europă unită sau federalistă să devină un adevărat leitmotiv pentru conducătorii vremii. Pe motive de ordin economic se creează Comunitatea Europeană a cărbunelui și a Oțelului în 1951 susținută de cei 6 (Franța, Italia, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg) și Comunitatea Economică Europeană sau Piața comună în 1957.