Politically incorect

Cartea fostului ministru tehnocrat de interne, Politically incorect, are în componență o prefață care face referire la paranoia societății actuale. După cum spuneam într-un alt articol, societatea pare ca un cadavru static pe maginea unui drum de munte de care se lovește o mașină –nu prea scumpă- Cu toate că mașina are resorturile ei pentru a călători pe munte, aceasta este vrută a fi pusă în letargie de către animalul static. Să nu care cumva să credeți că acest animal este statul. Altfel ar fi însemnat că mașina este societatea, iar o revoluție ar fi iminentă. Adevărul celor spuse mai înainte constă în credința mea personală, aceea că societatea are nevoie de o revigurare puetrnică. Știm că suntem, dacă putem spune, oarecum sumisivi față de alte state, cu anumitele noastre complexe morale, culturale, istorice. Este necesară o pregătire interesantă pentru centenarul unirii. Nu neaparat din partea statului, dar mai ales din partea observatorilor și a cercetătorilor. De asemenea, poporul român suferă de acea lipsă de speranță pe care doar politicienii și oamenii de cultură o pot insufla.

De la afirmație până la teoria conspirației există un pas. Vasile Sebastian Dâncu, spune că există paranoia în societate corelând acest dat, oarecum, cu lipsa de asumare a responsabilității. Vadim Tudor, marele răposat a spus că CIA face experimente pe anumite categorii de români. Dacă cele două afirmații pot fi corelate, atunci putem afirma că fiecare om crede ce vrea, în măsura valorilor, principiilor și a sistemelor cognitive ale fiecăruia. Totuși, putem afirma că pentru unii, conceptul de putere poate fi utopic-nerealizabil, dar și un dat existențial care are menirea de a înspăimânta.

Întrebarea este, cum putem noi să ne asumăm responsabilitatea, dacă oamenilor le este frică de la vârful piramidei până la josul acesteia de politicieni, de oamenii de valoare?

Nu sunt neapărat un om al schimbării, probabil din cauza credinței mele că insăși schimbarea se petrece treptat, dar mai mult decât atât, revenind la acea lipsă de asumare a responsbilității, un leitmotiv al cărții, eu cred că, în societate, în rândul maselor, mai există incă complexe mari de inferioritate.

Nu voi lungi mult discursul cărții și nici nu-mi voi reitera părerile despre modalitatea prin care Victor Ponta a fost mistificat într-o manieră rezonabilă în urma unei posibile retrageri din politică a acestuia.

Cu toate acestea, cu riscul de a vă transmite că aș putea da spoiler următoarelor capitole, tot ce pot spune este faptul că sondajele sunt nesatisfăcătoare.

Îți mulțumesc

Postarea de astăzi aduce cu sine o confesiune privită cât mai obiectiv posibil referitor la o mare varietate de persoane din viața mea (bune, sau deopotrivă, rele) care prin exemplu lor pozitiv sau negativ m-au influențat și cărora vreau să le spun un sincer “Îți mulțumesc!”  pentru contribuția adusă la dezvoltarea mea personală. Pentru cei care nu au contribuit deloc la aceasta, pentru cei mediocri, conformiști și nedoritori de a-și depăși propria condiție, pentru cei care te trag în jos mai mult decât te ridică le spun un dulce-amar “La revedere!”

Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat naștere și m-ai crescut așa cum ai știut mai bine. Ai dat totul din tine și ai funcționat la capacitate maximă pentru a mă învăța  distingerea răului de bine. De la tine și prin intermediul tău am învățat să vorbesc, să merg. Ai fost mereu aproape de mine și asta e tot ce contează. Sper că nu te voi dezamăgi.

Îți mulțumesc distinsă doamnă învățătoare pentru ca m-ați învățat să scriu, sa fac primele compuneri, să îmi manifest emoțiile și ideile.

Îți mulțumesc ție, celui mai apropiat dintre prieteni pentru că prin intermediul tău mi-am însușit o mare parte din aspectele morale și ai fost alături de mine exact în momentul potrivit.

Îți mulțumesc ție, celui cu care râdeam în fiecare pauză

Îți mulțumesc ție, cel care cu o gândire critică dezastros de “găunoasă” ai reușit să mă înveți că în lumea asta mare există și caractere execrabile și distrugătoare precum al tău. Să nu mai vorbim de ipocrizie – ea este la ea acasă – Cu ajutorul tău am ajuns la concluzia că este o eroare lamentabilă dacă te avânți în vârtejul nefondat (uneori) de încredere în alți oameni.

Mulțumesc fostelor mele prietene care m-au făcut să conștientizez că frica de necunoscut este nefondată, dimpotrivă viitorul fiind singurul care te intrigă. Vă mulțumesc pentru că suferința pricinuită de unele despărțiri m-a întărit și m-a maturzat.

Îți mulțumesc ție, dragă prietenă, pentru că îmi permit să te numesc așa, pentru că ești unul dintre cei mai mari contribuitori la formarea celor mai benefice și “sănătoase” sisteme de convingeri. Am învățat de la tine să iubesc mai mult și să fiu tolerant cu cei din jurul meu.

Îți mulțumesc ție, celui care – sunt convins – ai de cele mai multe ori complexe de inferioritate cauzate de cunoștințele celorlalți. Datorită ție am învățat că ar trebui să fiu mai deschis spre idei noi, idealuri și țeluri noi. Bineînțeles, prin exemplul tău cvasi-pozitiv.

Îți mulțumesc ție, celei care se distrează cu mine zilnic, îmi atrage atenția că trebuie să pun burta pe carte 🙂

To be continuated…

Vă mulțumesc tuturor!