Istoria Europei (recenzie)

Cartea “Istoria Europei” îi descrie cititorului încă de la început sorgintele numelui de “Europa\Europe” care este atribuit bătrânului continent. Se pare că Europe a fost o prințesă răpită de un taur care îl întruchipa pe Zeus. Aceasta a ajuns în Creta, se căsători cu taurul, astfel devenind “mamă a mai multor copii”.

Conform istoricilor coordonatori ai acestei cărți, cea mai veche fosilă umana de pe continent datează aproximativ din anul -650000, iar focul a fost stăpânit în jurul anului -350000.

Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producție se găsesc în Balcani.

De-a lungul istoriei apar polisurile (cetățile) locuite de meșteșugari, agricultori, oameni de cultură, militari, etc. O cetate de acest gen, foarte importantă de altfel, este Sparta, condusă în mod despotic și având un regim aristocratic. Sfatul bătrânilor este o adunare cu rol administrativ având prerogative de conducere și fiind format din 28 de spartani cu o vârstă de peste 60 de ani. La polul opus se află Atena, o cetate democrată bazată pe isonomia sau voința tuturor. În timp apare Imperiul Roman, înființat conform legendei de Romulus și Remus, ultimul fiind ucis de primul, conducătorul fiind Romulus. Ia ființă Senatul, astfel încât Imperiul este condus în mod democratic, lăsând în urma acestuia un leagăn de civilizație demn de urmat pentru alte popoare (vezi dreptul roman de ex.). Societatea se confruntă cu multe crize politice, sociale (vezi persecutarea creștinilor până la impăratul Constantin), economice, dar și de stabilitate (vezi apariția popoarelor migratoare-vandalii-vizigoți și ostrogoți-care atacă Imperiul la N. De Dunăre).

Perioada post-antichității, cea a Evului Mediu este una creștină, având rădăcinile și bazele acestei ideologii spirituale îndeosebi în sec X, moment în care Germania se încreștinează sub autoritatea unor conducători autoritari aflați la cheremul Papilor. Această perioadă a întâlnit succesele ei economice, sociale, culturale dar a trecut și prin crize (intra-ecleziastice, vezi.  Problematica ereziilor arianistice și filioque) , economice, medicale (ciuma) și demografice.

Renașterea medievală este precis ancorată în marile descoperiri geografice. Cristofor Columb, crezând în mod eronat că Japonia și China sunt aproape de Europa, consideră că e posibil să ajungă la ele direct, navigând spre vest. Adevărul că nu a ajuns în Indiile din Asia iese repede la lumină, iar noul teritoriu va fi numit “America” de la numele unui navigator ce i-a succedat lui Columb, Amerigo Vespucci. Această renaștere cuprinde și o înflorire a artei dar și o aspră reformă religioasa prin ideile călugărului Martin Luther (1483-1546).

Europa secolelor XVII-XVIII este preponderent una a succesului științei, literaturii și filozofiei. Se remarcă descoperiri în domeniul matematicii, literatura evoluează și apare un nou curent intelectual bazat pe rațiune, care exclude religia și fanatismul, anume iluminismul. Cei mai de seamă iluminiști care au adus în discuție și ideea unei democrații veritabile sunt J.J Rousseau, Montesquieu, Voltaire. În opinia mea, aici poate fi încadrat și marele filozof Immanuel Kant.

Sec. XIX este caracterizat de creșteri demografice masive dar și de o economie fructuoasă bazată pe capitalismul liberal. Acum își fac apariția noile mașinării care dezvoltă industrial piața(locomotiva lui George Stephenson, mașina de cusut, bicicleta, telefonul, lampa electrică cu filament de cărbune a lui Edison). În același timp apar noi tipuri de muncitori, cum ar fi arhitecții.

Conceptul de Europa dominatoare apare in sec. XX, moment in care se desfășoară cele două războaie mondiale (1914-1918), (1939-1945). În urma crizei economice își fac apariția partidele totalitare, chiar dacă motivul în sine nu este reprezentat de recesiune. Hitler câștigă din ce în ce mai mult teren în Germania, acumulând de la aprox 3%  la aprox. 50% din voturi  în Parlament, fiind numit mai apoi cancelar al republicii. Astfel se instaurează cea mai dură dictatură, un sistem monstruos ce promova lupta rasială și manipularea maselor prin orice mijloace.

În urma celui de-al doilea război mondial, Europa-în special cea de Vest, este consolidată și reclădită de celebrul plan Marshall, urmând ca mai apoi, o Europă unită sau federalistă să devină un adevărat leitmotiv pentru conducătorii vremii. Pe motive de ordin economic se creează Comunitatea Europeană a cărbunelui și a Oțelului în 1951 susținută de cei 6 (Franța, Italia, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg) și Comunitatea Economică Europeană sau Piața comună în 1957.

Elogiu identității

Se iau patru sisteme divine
toate.
Se trec prin filtrul rațiunii
Și prin toate procesele subiectiv-active
ale conștiinței
În final transced în metafizic
formând chintesența.

Dar până aici sunt mii de-ntrebări
Ce sparg țesutul nervos
Precum ciocanul – un geam.

Nu vreau să văd, nici să simt nu mai vreau
Precum Arghezi și Toma necredincioși stagnau
În vârtejul înalt al rațiunii precum gnosticii și Kant.
Vreau doar o prezență sublimă în fapte și-n gând
Vreau totuși o identitate din când în când
Și puțină iubire pentru scumpul nost’ pământ.

Marea…

Marea…martoră cinstită a declarațiilor duioase
A plimbărilor lungi în miez de seară,
a sărutărilor pătimașe ce își oferă,
unii altora poate pentru prima oară

Marea… liniștită zbuciumată cu valuri îmbietoare,
ce spală nisipul scris de atâtea ori,
cu “te iubesc-uri” și nume “unele banale”
așezate cu dor pătimitor

Marea…lângă care unii vor sa doarmă,
un somn frumos la care toți ajung,
poeții-n imne mult te-aclamă,
și versurile lor rămân peste mormânt.

Rusu Bogdan

 

Ce reprezintă “Doamna Bovary” pentru mine

De curând am terminat de citit Doamna Bovary. O nouă lectură a reprezentat o și mai puternică impregnare în sistemul meu de valori și convingeri a ideii de feminitate. Recunosc, sunt un misogin inegalabil, dar experiențele personale și cărțile cu iz adulterin citite îmi dau tot dreptul să fiu așa. Ah! Era să uit – nu toate femeile sunt la fel – unele chiar merită cele mai sincere și nobile aprecieri din partea sexului masculin.

După cum ați intuit, Doamna Bovary este o operă ce scoate în evidență consecințele nefaste ale adulterului în condițiile unei societăți în plină ascensiune, ca doar vorbim de secolul luminilor.

Să trecem la treabă. Emma Bovary, protagonista noastră trăiește aparent o viață fericită alături de soțul său, Charles, medic de profesie. Lucrurile se schimbă treptat în momentul în care cei doi soți se mută din satul în care trăiau din cauza unei epidemii regionale. Emma găsește că soțul său este cel mai plictisitor, mediocru și imbecil om de pe întreaga planetă. Își caracterizează propriul copil ca fiind “urât” și își detestă propria existență părându-i rău că nu a avut norocul de a trăi o adevărată idilă cu un bărbat cu statut social precum eroii cărților citite de ea în copilărie.

Așadar, se arată disponibilă vis a vis de avansurile unui bărbat, care mai târziu îi va deveni amant. Se iubesc și sunt devastați de sentimente exaltate și o senzualitate ce depășește cu siguranță granițele imaginației Annei Karenina lui Lev Tolstoi. Relația se sfârșește brusc printr-o scrisoare trimisă de amant Emmei prin care era anunțată că va părăsi localitatea. Se îmbolnăvește și devine mai credincioasă după despărțire. Ca și cum, caracterul ce ține de aspectele morale, se mai poate schimba la vârsta ei.

Am avut dreptate când am spus că moralitatea unui om nu poate fi imbunătățită la o anumită vârstă. După puțin timp, Emma cedeaza din nou la avansurile unui student la drept pe nume Leon, care și acesta, la rândul lui, îi va deveni amant.

Punctul culminant al cărții îl reprezină faptul că Emma Bovary, din cauza datoriilor, se otrăvește și moare. Se pare că și de această dată, autorul reușește să își pedepsească personajul conferind scriiturii un pronunțat caracter moralizator.

Emma Bovary, intitulată în mod ironic în titlu cu sintagma de doamnă reprezintă pentru mine personajul de cea mai joasă speță ce merită urât din tot sufletul, întrecând prin lipsa de caracter și atitudinile compromițătoare personaje din întreaga literatură universală.

MADAME BOVARY (1949)

Poezie în stil avangardist

În Parlament

Acum ăștia nu se mai salută politicos precum e civilizat și omenos

Se-ntreabă fiecare la care pușcărie va ajunge

În parlament nu se mai face prezența ordonat

Se enunță: Udrea – la Jilava, Voiculescu la Gherla și așa mai departe

Sunt cu toții niște curve precum păsările de pe cer

Se mută dintr-un cuib în altul precum de demult Homer

umbla în birturi fredonând poezii

ca să câștige faimă și bani

Este Dostoievski al cincilea Evanghelist?

Dostoievski este unul dintre titanii literaturii universale fiind în egală măsură și un psiholog excepțional. Descrie cu lux de amănunte fiecare cusur al firii omenești la cel mai profund nivel existențial. Pătrunde în tainele sufletului omenesc și al metafizicii prin cea mai riguroasă analiză. Unul dintre cele mai apetisante aspecte ale scrierilor sale este faptul că aduce în prim plan al scrierilor sale doar acele personaje care ies din tiparul obișnuit al societății, acele personaje care nu se încadrează în conduita socială normală. Acei oameni “ieșiți din comun”.

“Crimă și pedeapsă” este un roman realist-psihologic care scoate în evidență starea precară a oamenilor Petersburgului din perioada contemporană autorului și consecințele acesteia asupra relațiilor intra/interumane. Se aduce în prim-plan  protagonistul acțiunii pe nume Raskolnikov care, aparent, din cauza sărăciei omoară două bătrâne pentru a obține banii necesari pentru reînceperea studiilor la universitatea de drept. Însă, spre sfârșitul romanului vom afla că nu acesta era adevăratul motiv al crimei, ci unul de ordin ocult, acesta imaginându-și că ar putea fi un al doilea Napoleon, care ar ajuta societatea prin eliminarea unor bătrâne „la nimic folositoare”.  Mai mult decât atât, aflăm de la Dostoievski, prin gura anchetatorului crimei, că autorul acesteia nu se simte deloc vinovat și că face parte din categoria acelor criminali care dupa ce săvârșesc crima sunt capabili să umble pe străzi fluierând ca niște îngerași crezând că nu au înfăptuit nici un lucru grav. Ei bine, aceasta, în limbaj modern, se traduce prin sociopatie. Raskolnikov are intr-adevăr toate caracteristicile unui sociopat: mândria faptului că a produs crima, incapacitate de iubire față de semeni, coeficient de inteligență peste medie (a săvârșit o crimă perfectă), rănirea orgoliului propriu în cazul în care anchetatorii râd de presupusul actor al crimei, spunând că n-a fost în stare nici măcar sa fure cele 1.500 de ruble din apartament.

Cartea merge un pic mai departe și aduce în discuție personaje de tip narcisist caracterizate prin sentimente de semeție și vanitate dar și un carcater manipulator care profită de oamenii din jurul lor pentru a-și atinge scopurile de obținere a puterii . Un exemplu în acest sens poate fi logodnicul surorii lui Raskolnikov, un vestit avocat care se muta la Petersburg și dorește să se însoare numai de ochii lumii. În acea perioadă dacă aveai întemeiată o familie erai văzut de societate cu alți ochi. Acesta este motivul pentru care Lujin dorește să-și întemeieze această căsnicie. Nu-i reușește datorită faptului că împroașcă cu reproșuri în logodnica sa iar aceasta, chiar ea fiind într-o situație puțin mai delicată din punct de vedere financiar, totuși îi refuză cererea în căsătorie.

Da! Dostoievski este al cincilea Evanghelist, el statornicindu-se în literatură printr-o originalitate remarcabilă ce constă în conferirea scrierilor un caracter moralizator făcând uz de o gândire critică subtilă cu ajutorul căreia își construiește maiestuos personajele, pedepsindu-le în egală măsură (dacă este nevoie)  precum Dreptul Împărat al Judecății de Apoi.Dostoevsky_1872