Gând

Dacă este adevărat că Dumnezeu a lăsat omului moștenire tot felul de ritualuri religioase (îmi cer scuze pentru limbajul desacralizat), atunci înseamnă că la începutul drumului meu de micuț neinițiat, I-am stârnit câteva zâmbete, probabil chiar râsete îndelungi.

Mila – o virtute?

Habar nu am ce mi-a venit să scriu tocmai despre acest subiect, dar o fac totuși bazându-mă pe raționamentul că cititorul postării mă va înțelege și că există o posibilitate ca afirmațiile mele să aducă puțină lumină vizavi de acest subiect.

Ca să vorbim despre milă trebuie să pornim de la premisa faptului că aceasta este clasificată în totalitatea stărilor afective ca fiind o stare afectivă complexă. Nu este nici primară (bazală), dar nici superioară. Având această discernere, din start mila nu poate fi catalogată ca fiind o virtute deoarece nu este un sentiment superior. În opinia mea, numai acele sentimente superior-intelectuale precum dragostea, curajul, onoarea pot fi considerate adevărate virtuți.

Biblia vorbește deasemenea despre milă. Într-un pasaj biblic se pune întrebarea: “Cine a făcut milă cu săracul? Cel căruia i-a fost milă sau cel care a făcut (efectiv) milă cu el?” Din acestea discernem în egală măsură faptul că nu mila în sine (trăirea afectivă) este o virtute, ci atitudinea nobilă și curajoasă a omului de a face un act de caritate bazat pe rațiune și inteligență.

Închei prin a vă aduce la cunoștință părerea marilor filosofi și iluminați, unul dintre aceștia fiind Nietzsche, care au afirmat la rândul lor că mila este un sentiment pentru oamenii slabi ce sunt înclinați spre iraționalitate.

Experiențe mistice

Experiența mistică îi duce pe teologii creștinătății cu gândul la vedeniile sihaștrilor care au viețuit în pustie. Îi știți, acei oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a conviețui în pace sufletească continuă. Numai că vedeniile de care vorbim, vedenii pe care aceștia le-ar fi avut (descrise în Pateric și alte cărți patristice) sunt după cum spunea și Osho, marele lider spiritual modern, de ordin psihic. Vedeniile nu te îmbunătățesc spiritual si nici mental. Multe din cazuri pot fi considerate patologii. Cât timp mintea, în cazul experiențelor mistice este îndreptată spre entități exterioare aceasta nu va mai fi concentrată asupra Sinelui autentic, asupra trăirii clipei de AICI ȘI ACUM. În consecință, nu le putem numi trăiri mistice..

:) – feeling blessed.

Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai viziune, muncă, determinare, și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred în ei înșiși și în ceilalți oameni.

 

Trebuie să știi să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm și limpezime. Trebuie să examinezi cu calm și vedere clară pentru a ajunge la liniște, încredere în sine și în ceilalți. Esențialul lucrurilor este obținut numai prin încredere. Când se dișcerne esențialul lucrurilor, se poate atinge scopul.feeling blessed

 

 

 

 

Cea mai proasta predica la amvon

Îmi încep această primă postare a blogului cu emoție in suflet. Sincer, nu aș fi vrut să scriu pentru prima oară la rubrica “Spiritualitate”, dar întâmplarea face ca ziua de astăzi să-mi ofere un tumultum de emoții…pozitive sau mai puțin pozitive…vom vedea pe parcursul postării.

Totul a început prin a asculta predica unui preot la amvonul unei biserici din apropiere. Pe lânga faptul că predica cu pricina a fost extrem de plictisitoare, cel mai probabil din cauza manierei în care a fost prezentată, și aici mă refer la lipsa de substrat, cu un conținut vag prezentat fără nici un pic de pathos, făra viziune, și până la urmă fără respectarea celor mai principiale reguli ale unui discurs în public obișnuit (road map, structură, analiză-de ce nu? ,etc) ; preotul care a predicat, a enunțat niște idei de o iraționalitate excesivă. A început prin a le spune bieților credincioși să vină la biserică îmbrăcați cu niște haine mai de Doamne-ajută (poate pentru a avea șanse mai mari să ajungă in Rai-încă nu știu) și a continuat spunând, prin sintagma “Iar acum mă refer în special la tineret” (chiar dacă erau numai 4-5 tineri in toată biserica și restu pana la 200-babe), că cei care poartă blugi în timpul slujbei, se închină la doi domni, lucru care pe moment chiar m-a amuzat. Ura si frustrarea au apărut atunci când a început să se întreacă orice limită a normalitații, în timpul predicii exclamându-se cu vehemență amenințări dure prin sintagme iraționale de genul “Tinerii TREBUIE să…”, “Tinerii NU TREBUIE să…” sau “Biserica PEDEPSESTE”, “Biserica, prin canoanele ei INTERZICE să…”, toate acestea fiind în contextul blugilor. Pe lânga faptul că în realitate nu există nici un fundament canonic care să valideze spusele lui nenea de la amvon-dar asta nu face subiectul discuției-acest tip de predici,din nefericire, prin conținutul lor cvasi-teologic si totalmente irațional, rigid, amenințător, habotnic și extremist în gândire, nu face decât să îndepărteze doritorii de apropiere de o oarecare practicare a unei forme de spiritualitate sau practici mistice(…) Ce să mai spun și de faptul că după predică, tinerii din biserică-așa puțini câți au fost-erau savoarea privirilor babelor care, în gând, inevitabil îi judecau, îi mustrau si îi compătimeau în același timp fiindcă vor ajunge in iad.

Așadar, nu de fiecare dată, merită respectată zicala populară “Fă ce zice popa, nu ce face popa”, fiindcă nu întotdeauna, acest popă este neapărat unul rațional și lipsit de mediocritate. Ar trebui să ne dăm voie nouă înșine, in primul rand, să gândim și să stocăm fiecare informație ce este îndreptată spre noi (fie prin intermediul mass-mediei, bisericii, sau a societații de regulă) prin filtrul rațiunii.