Omul “citit” este un schimb valoros de cunoștințe

Probabil că unii dintre voi mă criticați aspru pentru definiția pe care o atribui omului, în general omului “citit”. Ar fi o definiție mult mai potrivită pentru funcția psihică a limbajului. Sunt de acord. Dar dacă încerci să judeci lucrurile cu luare de seamă, într-adevăr omul cu multe cărți la activ poate fi considerat o mașinărie de cunoștințe. Acest concept al cunoașterii ce intră în categoria celor mai profunde controverse filosofice (vezi Lucian Blaga – “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”) este atribuit nu doar gânditorilor, gnosticilor sau filosofilor ci mai cu seamă oamenilor care au avut parte încă din cea mai timpurie perioadă a vieții lor de lectură.

Nu cred că există o importanță semnificativă a tipului de lectură, deși perioada preadolescentă este corelată și într-o permanentă strânsă legătură cu lumea basmului, o lume prin ochii căreia individul, dar mai cu seamă persoana (individul în accepțiunea sa psihologică cu viață psihică constituită, conștientă și superioară) descoperă o permanentă luptă între Bine și Rău, având ca finalitate victoria Binelui; își dezvoltă creativitatea și face conexiuni între imaginar și real, lucruri chintesențiale pentru viitoarea sa viață de adult. Atribuie procedee imaginative precum aglutinări, schematizări, omisiuni, diviziuni, rearanjări, multiplicări cu viața de zi cu zi, devenind astfel mult mai ingenios, creativ, intuitiv.

Separat de lumea imaginară a basmului există în egală măsură o lume -poate la fel de profundă- și anume lumea beletristicii. Trecând prin literatura clasică în genere, omul dobândește prin prisma propriei sale conștiințe corelată cu conștiința personajului-narator (în cazul romanelor subiective) sau cu cea a protagoniștilor (în cazul romanelor obiective) o schimbare perceptivă asupra stimulilor interni dar mai cu seama externi. Aceste experiențe ale altor personalități semnificative sunt corelate la nivel cognitiv cu propriele tale experiențe de viață, ele reușind să reliefeze anumete convingeri, sau deopotrivă să le slăbească; ajutând în egală măsură la schimbarea subiectiv-activă a concepției despre lume și viață.

Da! Cititul este o formă manifestată senzorial-cognitiv de evadare dintr-o societate uneori mult prea mediocră, cititorul devenind astfel o persoană în rol, “un schimb valoros de cunoștințe”

1111

Poezie în stil avangardist

În Parlament

Acum ăștia nu se mai salută politicos precum e civilizat și omenos

Se-ntreabă fiecare la care pușcărie va ajunge

În parlament nu se mai face prezența ordonat

Se enunță: Udrea – la Jilava, Voiculescu la Gherla și așa mai departe

Sunt cu toții niște curve precum păsările de pe cer

Se mută dintr-un cuib în altul precum de demult Homer

umbla în birturi fredonând poezii

ca să câștige faimă și bani

Este Dostoievski al cincilea Evanghelist?

Dostoievski este unul dintre titanii literaturii universale fiind în egală măsură și un psiholog excepțional. Descrie cu lux de amănunte fiecare cusur al firii omenești la cel mai profund nivel existențial. Pătrunde în tainele sufletului omenesc și al metafizicii prin cea mai riguroasă analiză. Unul dintre cele mai apetisante aspecte ale scrierilor sale este faptul că aduce în prim plan al scrierilor sale doar acele personaje care ies din tiparul obișnuit al societății, acele personaje care nu se încadrează în conduita socială normală. Acei oameni “ieșiți din comun”.

“Crimă și pedeapsă” este un roman realist-psihologic care scoate în evidență starea precară a oamenilor Petersburgului din perioada contemporană autorului și consecințele acesteia asupra relațiilor intra/interumane. Se aduce în prim-plan  protagonistul acțiunii pe nume Raskolnikov care, aparent, din cauza sărăciei omoară două bătrâne pentru a obține banii necesari pentru reînceperea studiilor la universitatea de drept. Însă, spre sfârșitul romanului vom afla că nu acesta era adevăratul motiv al crimei, ci unul de ordin ocult, acesta imaginându-și că ar putea fi un al doilea Napoleon, care ar ajuta societatea prin eliminarea unor bătrâne „la nimic folositoare”.  Mai mult decât atât, aflăm de la Dostoievski, prin gura anchetatorului crimei, că autorul acesteia nu se simte deloc vinovat și că face parte din categoria acelor criminali care dupa ce săvârșesc crima sunt capabili să umble pe străzi fluierând ca niște îngerași crezând că nu au înfăptuit nici un lucru grav. Ei bine, aceasta, în limbaj modern, se traduce prin sociopatie. Raskolnikov are intr-adevăr toate caracteristicile unui sociopat: mândria faptului că a produs crima, incapacitate de iubire față de semeni, coeficient de inteligență peste medie (a săvârșit o crimă perfectă), rănirea orgoliului propriu în cazul în care anchetatorii râd de presupusul actor al crimei, spunând că n-a fost în stare nici măcar sa fure cele 1.500 de ruble din apartament.

Cartea merge un pic mai departe și aduce în discuție personaje de tip narcisist caracterizate prin sentimente de semeție și vanitate dar și un carcater manipulator care profită de oamenii din jurul lor pentru a-și atinge scopurile de obținere a puterii . Un exemplu în acest sens poate fi logodnicul surorii lui Raskolnikov, un vestit avocat care se muta la Petersburg și dorește să se însoare numai de ochii lumii. În acea perioadă dacă aveai întemeiată o familie erai văzut de societate cu alți ochi. Acesta este motivul pentru care Lujin dorește să-și întemeieze această căsnicie. Nu-i reușește datorită faptului că împroașcă cu reproșuri în logodnica sa iar aceasta, chiar ea fiind într-o situație puțin mai delicată din punct de vedere financiar, totuși îi refuză cererea în căsătorie.

Da! Dostoievski este al cincilea Evanghelist, el statornicindu-se în literatură printr-o originalitate remarcabilă ce constă în conferirea scrierilor un caracter moralizator făcând uz de o gândire critică subtilă cu ajutorul căreia își construiește maiestuos personajele, pedepsindu-le în egală măsură (dacă este nevoie)  precum Dreptul Împărat al Judecății de Apoi.Dostoevsky_1872

Experiențe mistice

Experiența mistică îi duce pe teologii creștinătății cu gândul la vedeniile sihaștrilor care au viețuit în pustie. Îi știți, acei oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a conviețui în pace sufletească continuă. Numai că vedeniile de care vorbim, vedenii pe care aceștia le-ar fi avut (descrise în Pateric și alte cărți patristice) sunt după cum spunea și Osho, marele lider spiritual modern, de ordin psihic. Vedeniile nu te îmbunătățesc spiritual si nici mental. Multe din cazuri pot fi considerate patologii. Cât timp mintea, în cazul experiențelor mistice este îndreptată spre entități exterioare aceasta nu va mai fi concentrată asupra Sinelui autentic, asupra trăirii clipei de AICI ȘI ACUM. În consecință, nu le putem numi trăiri mistice..

Liberul arbitru

Ce ramane omului dupa pierderea liberului arbitru:

De fapt nu este o pierdere. Pentru mine acesta este in repaus, stand-by sau chiar mort. Teologia a cazut lamentabil in eroarea de a crede ca omul are liberul arbitru. De ce? Pentru psihicul in alcatuirea sa are si o componenta inconstienta, cum imi place mie s-o denumesc – inconstiinta. Acest inconstient imi spune la un moment dat, de exemplu, prin schemele sale cognitive cand ma aflu la o petrecere „Uite ce melodie frumoasa”  iar eu ma simt brusc bine, dar efectiv nu stiu de ce. Atata timp cat exista aceasta parte care de cele mai multe ori ne ghideaza viata (instincte, trebuinte primare si dorinte, s.s.m.d) nu mai putem vorbi de faptul ca suntem deplin constienti si\sau treji  cand facem o actiune, ajungem la o anumita concluzie, elaboram idei, s.s.m.d.

Si totusi ce ii ramane omului dupa pierderea acestei functii “primordiale”? Raspunsul e simplu: Vointa. Nu acea vointa mult vehiculata de teologie ca fiind o capacitate de a alege intre bine si rau. In plus, fie vorba intre noi binele si raul sunt lucruri subiective, iar eu cel putin daca as fi fost in locul lui Adam as fi muscat din mar fara sa-mi fi spus sarpele ca voi deveni asemenea lui Dumnezeu. Probabil l-as fi vazut mai mare si mai gustos. Eu personal ma refer la acel tip de vointa care te ajuta sa iesi din situatii inconvenabile si momente greu de depasit. Acea vointa care in urma unor greseli comise te ghideaza spre Intelepciunea de a nu le mai face. O vointa “de fier” care iti formeaza pe parcursul anilor taria de caracter necesare pentru a depasi obstacolele vietii si a merge mai departe orice s-ar intampla.

:) – feeling blessed.

Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai viziune, muncă, determinare, și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred în ei înșiși și în ceilalți oameni.

 

Trebuie să știi să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm și limpezime. Trebuie să examinezi cu calm și vedere clară pentru a ajunge la liniște, încredere în sine și în ceilalți. Esențialul lucrurilor este obținut numai prin încredere. Când se dișcerne esențialul lucrurilor, se poate atinge scopul.feeling blessed

 

 

 

 

Europarlamentarele si scena politică românească-scurte observații

Este lesne de înțeles de ce euroscepticii, formațiuni politice antisemite, neonaziste precum UKIP, JOBBIK, etc ocupă locuri importante în clasamentele ultimelor alegeri pentru Parlamentul European. Oamenii s-au săturat de o politică bazată numai pe interese meschine și incapacitate de comunicare.

Același lucru se întâmplă și la noi în țară. După o guvernare curajoasă ce a implicat anumite măsuri drastice de redresare a economiei, ce nu au convenit populației, puterea a ajuns în mâinile stângii (USL). Spun asta, pentru că în opinia mea PNL-ul, încă din 2007 nu și-a respectat doctrina politică și nu a încurajat vehement măsurile de dreapta.

Totuși avem un status quo care ne arată că stânga ocupă locul 1 la alegerile europarlamentare. De ce? Pentru că s-au alocat ajutoare sociale cu 50% mai mult și pentru că prin aceste măsuri populiste, populația din mediul rural a fost hipnotizată de culoarea roșu, nu pentru că s-ar fi construit autostrăzi. Pentru că au dus o campanie electorală anti-Băsescu, în condițiile în care acest personaj nu mai poate reprezenta nici un pericol pe scena politică, iar nu pentru că ar fi existat anumite teme de dezbateri constructive. Pentru că s-a criticat și manipulat prin intermediul mass-mediei roșii a d-lui Felix, iar nu pentru că ceva concret s-a propus. Pentru că, pentru că…

Creșterea masivă a stângii reprezintă un real pericol. Acum sunt cu toții oi și mielușei dar lupul din spatele acestor măști așteaptă lozul cel mare, prezidențialele. Să ne ferească bunul Dumnezeu de un președinte zis Ponta. România ar sălta de atâția baroni locali. Am ajunge la aceleași moravuri de pe vremea lui Iliescu. Acum Ponta-Viorel vrea din nou să se unească cu PNL-ul. Ar fi cel mai josnic act politic dacă s-ar înfăptui. Ar fi ceva gen..păi învestim împreună, facem campanie împreună împotriva lui Băsescu (vezi referendumul de demitere), promitem populației că mergem pe același drum până în 2020, guvernăm cum putem împreună, dar totuși ne răzgândim când vine vorba de alegerile eurparlamentare… și BOMBĂ! – acuma ne trebuie iară împreună. Josnic!!! Penibil de-a dreptul… Ce să mai spun și de faptul că în cazul în care s-ar întâmpla o a doua unire, PNL-ul ar dispărea definitiv de pe scena politică în viziunea lui CT Popescu, ceea ce mi se pare a fi destul de plauzibil. He-he-he aș vrea eu :))

Sper să nu se înâmple așa ceva și mai sper ceva. Sper ca aceste alegeri să ne dea tuturor de gândit la care ar fi implicațiile negative majore a unei posibile viitoare conduceri a statului de către partea stângă a politicii. Sper să existe în viitorul apropiat o dreaptă matură care știe să negocieze, să se unifice și să lupte cu toate forțele împotriva stângii.alegeri_europarlamentare_32571900

Invidia ca si fenomen social

Invidia, precum ura, mânia, și multe alte sentimente negative, ascunde în spatele ei suferință. Această suferință, urmată de invidie, are valențe psihologice ale complexului de inferioritate vis a vis de persoana invidiată. În plan social, aceasta se manifestă sub diferitele ei forme comportamentale (diferite de la o persoană la alta), în momentul în care, din prea mult orgoliu (orgoliul, nereprezentând stimă de sine sau încredere în forțele proprii), nu putem accepta ca celălalt să fie mai bun decât noi, că este în avantaj, și ne este greu să suportăm să fim depășiți de alții. În cele mai multe contexte, aceasta se manifestă comportamental, față de persoanele cele mai apropiate, pentru că ele sunt “competitorii noștri acerbi” față de care ne putem simți inferiori, vulnerabili sau neputincioși.

Pe lângă faptul că stârnirea invidiei celorlalți (în urma unor percepții greșite ale comportamentelor noastre, de cele mai multe ori) ar trebui să ne pluseze și mai mult stima de sine, trebuie înțeles încă de la început că cel mai folositor lucru pe care-l putem face, este să îi tratăm cu egalitate, afecțiune și înțelegere. Iar dacă noi înșine suntem cei care îi invidiem pe ceilalți, este de preferat să ne descifrăm codurile charismei și să îi lăudăm\apreciem iar nu în ultimul rând să le acceptăm criticile constructive.

În contextul acestei postări, doresc să adaug o mică povestire, care relevă și mai mult necesitatea tratării acestor persoane cu căldură sufletească, înțelegere a adevăratelor lor sentimente ce se află în spatele comportamentelor și cu egalitate: „Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie și începu să scrâșnească din dinți și să mârâie.  Firește și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și în alta pentru a se apăra de atacatori, după care, latrând cu furie, se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare și plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel și astfel întâlnirealor ar fi fost o sărbătoare.”

catelush

De ce fac debate

Debate-ul, sau dezbaterile academice reprezintă după cum este sugerat și de denumire, un mod de dezbatere la un nivel înalt, un nivel ce necesită cunoștințe în majoritatea domeniilor dintr-o societate (educație, politică, economie, justiție, ș.ș.m.d). Pentru mine personal, această modalitate de a te manifesta, de a te folosi de propriile tale aptitudini și calități (oratorice, persuasive, empatice, lingvistice, de inteligență) este o ocazie minunată și o oportunitate uriașă de a mă dezvolta personal din toate punctele de vedere. Entitatea non-guvernamentală DSDC, a cărei membru sunt-și spun asta cu multă mândrie-este una din puținele entități, care în condițiile unei societăți mult prea conformiste, neimplicate si delăsătoare, dorește să schimbe, să se implice, să propună, și nu în ultimul rănd, să educe. Ei bine, această entitate are tot potențialul de a-i învăța pe tineri cum să dezbată, cum să-și susțină propriile argumente, cum să vorbească în public, și multe altele. În continuare voi prezenta câteva motive majore și esențiale pentru care eu fac debate-poate îi conving pe cei care citesc această postare să facă și ei parte din această organizație 😛

  • Elimină anxietatea comunicațională- multe studii arată că de cele mai multe ori, frica de a vorbi în public este mai mare decât frica de a muri. Prin traininguri ținute de experți în arta vorbitului în public, dar și prin participarea propriu-zisă la competiții numeroase (atât în cadrul organizației, cât și la competițiile naționale), învățăm să ne controlăm emoțiile de a vorbi în public, pâna la eliminarea lor definitivă.
  • Dezvoltă încrederea în sine- la început nu credeam acest lucru, dar după câteva competiții am realizat că socializarea cu debateri din diferite orașe ale țării, vorbitul în public în sine cu tehnicile de persuasivitate, exprimarea emoțiilor și bineînțeles câștigarea majorității meciurilor, te validează ca persoană și îți ofera un surplus de încredere în propriile tale aptitudini (printre care și cea de a gândi-critic de cele mai multe ori, de a convinge și de a te face înțeles)
  • Îmbunătățește stilul și imaginea- Tot limbajul non-verbal și stilul de a argumenta, de a-ți expune propriile idei și convingeri, dar și modul în care alegi să faci acest lucru, sunt lucruri pe care le înveți în cadrul organizației, lucruri care te ajută în primul rând în viața cotidiană și în relațiile interumane. Cu toții avem o oarecare nevoie  patologică de aprobare și de a avea dreptate. Atunci de ce nu am obține acestea într-un mod mult mai ușor, cu stil?
  • Oferă oportunități- în piața muncii actuale, din ce în ce mai mulți angajatori apreciază calitățile vorbitului în public, dar și cei care au proprile lor intreprinderi și stăpânesc această artă, iși dezvoltă mult mai bine afacerea și prin încrederea manifestată, obțin mai multe contracte și facilități. Există și inițiative precum excursii și tabere, lucruri ce-i fac pe tineri să-și îmbunătățească capacitățile de socializare într-un mediu ce îmbină formalul cu non-formalul (distracție, activități, etc). A vorbi în public înseamnă să iei atitudine, să fi non-conformist, să îi influențezi tu pe ceilalți într-un mod cât mai profesionist și să câștigi în urma acestor reacții.

Thanks! 🙂

Ponta…presedinteeee????

Astăzi pe scena politică sau mai degrabă pe scena politico-instituțională, (fiindcă au participat cadre ale M.A.I-ulu, și alte instituții neaflitiate politic bineînțeles-hai mă leși?) un lucru mirific…pentru domnia sa prim-ministrul României Victor-Viorel  că doar nu pentru noi ăștia fraierii de elevi care învățăm în bănci vechi de mai bine de 20 de ani-ce?-vorbesc prostii-poate mai bine de 30, sau pentru pensionarii care nu-și pot lua medicamentele de pe o lună pe alta.

Să lăsăm la o parte taclalele și să vedem ce s-a întâmplat. În pofida regulamentului intern al instituției cu pricina, domnia sa, Victor-Viorel a fost primit cu onoruri militare-whaaat?-da da, asa cum ai auzit, onoruri militare! Fac o mică paranteză: Multe state cu istorie bogată, au ales ca la evenimente cu conținut asemănător să ofere acest tip de onoruri persoanei cu cea mai înaltă funcție în stat, precum ar fi trebuit, în speță să se înâmple, iar nu altfel. Băi deci îți dai seama cum s-a simțit în acel moment domnul Viorel? Îți dai seama ce sentiment de înălțare a sinelui a trebuit să îndure? Dar ce transcendență?-Ce să mai..a fost sublim. Pe lângă toate acestea, domnul Victor-Viorel ne oferă în exclusivitate un anunț-bombă: va candida la prezidențiale…sau cel puțin așa reiese în urma unei întrebări puse de o jurnalistă în contextul nerespectării statutului M.A.I și acordarea de onoruri militare domnului plagiator. La care domnul Victor-Viorel, din prea multă beatitudine sufletească, în urma evenimentelor care s-au înâmplat, a răspuns că va fi președinte.

Dacă toată treaba asta pare a fi serioasă, e jale, dar e jale rău de tot. Cum ar fi ca un politician de joasă speță să ne conducă țara?-pe langă asta să fie și plagiator? Ce să mai spun despre lipsa de viziune politică, lipsa de verticalitate, de coloană vertebrală și de neasumare a deciziilor politice luate-până la urmă, practic de minciunile gogonate pe care le spune zilnic de la un post la altul de televiziune? Eu personal, mi-aș tăia ambele mâini numai să nu pun ștampila de vot pe numele lui…ggggg